Utilizator: Parolă: Ține minte

Despre Noi

DESPRE ROYAL GOO




Royal Goo Fansub a fost înființat în data de: 19.08.2010. Suntem un mic grup care se ocupă cu traducerea animațiilor japoneze în limba română (fansubbing). Royal Goo este însăși definiția activității noastre: o adunătură de oameni, cu un scop nobil, acela de a ne folosi o parte din timpul liber pentru a încerca să oferim traduceri de calitate.

 

Ce reprezintă acest grup pentru membrii săi? Cel mai probabil, un experiment. Un experiment în urma căruia legăm noi prietenii, învățăm să lucrăm într-un grup, să ne purtăm responsabil și, cel mai important, rămânem cu sentimentul că am făcut ceva frumos, că nu am pierdut timpul, ci că l-am investit.




CE ESTE PROIECTUL LEGACY?

În iunie 2014, după numeroase modificări de imagine și design, în Royal Goo are loc o schimbare a strategiei de lucru. LEGACY reprezintă etapa maturizării fansubului. Prin acest proiect, dorim să traducem filme, OVA și mini-serii care sunt considerate capodopere ale cinematografiei japoneze, ridicând standardele și dorind să oferim cea mai bună calitate. Proiectul se va desfășura pe o perioadă nedeterminată și va marca, probabil, deznodământul experimentului nostru.






DESPRE ANIME




Anime reprezintă orice film de animație produs în Japonia sau originar din aceasta. La originea acestui gen stau benzile desenate japoneze numite manga. În Japonia, filmele de animație sunt foarte îndrăgite, semnificativ fiind faptul că în anul 2001 filmul anime Spirited Away (Sen to Chihiro no Kamikakushi) a întrecut în popularitate filmul Titanic.




ISTORIE

Începutul secolului al XX-lea a marcat dezvoltarea proiectelor anime, odată cu experimentarea japoneză a tehnicilor animate explorate în Franța, Germania, Statele Unite ale Americii și Rusia. Ecranizarea celui mai vechi anime a avut loc în 1917; era un clip de două minute cu un samurai care încerca să își testeze noua sabie pe ținta sa, doar ca să fie înfrânt de către aceasta.

 

Anul 1930 este anul când animația devine alternativa narării comparate cu industria subdezvoltată a actoriei (live-action). Spre deosebire de America, industria live-action rămâne în Japonia o piață mică, suferind de bugetări și restricții ale locațiilor și castingurilor. Lipsa actorilor vestici, de exemplu, a făcut aproape imposibile realizarea filmelor a căror acțiune se desfășoară în Europa, America sau lumi fantastice care nu implică Japonia. Animația le permitea artiștilor să creeze orice personaje și locuri.

 

Succesul filmului Albă-ca-Zăpada și Cei Şapte Pitici al lui Disney din 1937 influențează animatorii japonezi. Osamu Tezuka adaptase și simplificase numeroase tehnici de animație Disney pentru a reduce costurile și numărul cadrelor în producție. Această metodă a fost percepută ca o tehnică temporară care să îi permită producția într-un program fix cu personal neexperimentat.

 

În timpul anilor '70, are loc o creștere a popularității seriilor manga, care ulterior au fost animate, în special cele create de Osamu Tezuka, care a fost numit o „legendă” și „zeul manga”. Munca sa și a altor pionieri în domeniu au inspirat caracteristici și genuri care sunt elementele fundamentale ale animeului de astăzi. Genul robotic (cunoscut ca „Mecha” în afara Japoniei), de exemplu, luase formă prin Tezuka, se dezvoltase în genul Super Robotului prin Go Nagai și alții, și a fost revoluționat la sfârșitul deceniului de Yoshiyuki Tomino, care dezvoltaze genul Robotului Adevărat. Anime-urile cu roboți precum seriile Gundam și Macross au devenit clasice în anii '80, stilul robotic fiind cel mai comun în Japonia și restul teritoriilor. Perioada aceasta devine mai acceptată în mainstreamul japonez (deși mai puțin ca seriile manga) și cunoaște o expansiune în producție. Seriile anime cunosc expansiunea în magazinele de peste mări în anii '90 și chiar mai mult după anul 2000.






GENURI

Anime are numeroase genuri tipice găsite în orice formă a mass-mediei. Asemenea genuri le includ pe cele de acțiune, aventură, povești pentru copii, comedie, dramă, erotică(hentai), fantezie medievală, horror, dragoste și S.F. Cele mai multe animeuri includ diverse componente ale fiecărui gen, la fel și o varietate de elemente tematice. Prin aceasta, multe serii pot fi categorizate în multiple genuri. De exemplu, Neon Genesis Evangelion poate fi considerat ca aparținând genului post-apocaliptic, S.F, mecha și dramă. Mai jos aveți o listă a genurilor majore care sunt specifice animeurilor și seriilor manga.

 

- Acțiune/Aventură: se concentrează pe bătălii, războaie și competiție fizică. Exemple: Naruto, One Piece.

 

- Drama: are un grad înalt de dezvoltare a personalității și teme emoționale. Multe din ele se concentrează pe complicațiile relaționale. Exemplu: Fushigi Yūgi, InuYasha.

 

- Bazate pe jocuri: acestea prezintă un anume joc. Exemplu: Yu-Gi-Oh!, Hikaru no Go.

 

- Horror/Gore: folosește teme întunecate și/sau supranaturale. Exemplu: seriile Vampire Hunter D, Chrono Crusade, Elfen Lied.

 

- Science Fiction: conține elemente futuriste, precum tehnologie din viitor și aspecte științifice ale acesteia. Exemplu: Ghost in the Shell, Royal Space Force: The Wings of Honneamise

 

- Progresive sau „Filmele artistice”: sunt extrem de stilizate. Exemplu: Sayonara Zetsubō Sensei, 5 Centimeters Per Second.






DEMOGRAFIC

Aspectul demografic descrie vârsta celui care privește animeul.

 

- Shōjo: termenul japonez pentru „domnișoară” sau „fetiță”. De obicei sunt îndreptate spre vizionarea de către fete. Exemple: Kaleido Star, Fruits Basket, Mermaid Melody Pichi Pichi Pitch.

 

- Shōnen: termenul japonez pentru „băiat”. Exemple: Dragon Ball Z, Digimon.

 

- Seinen: termenul japonez pentru „bărbat tânăr ”și include adolescenții. Exemple: Oh My Goddess!, Cowboy Bebop.

 

- Josei: termenul japonez pentru „femeie tânără”. Exemple: Gokusen, Honey and Clover.

 

- Kodomo: termenul japonez pentru „copil”. Toate seriile pentru copii sunt incluse aici. Exemple: Hello Kitty, Hamtaro.






TEMATICA

- Bishōjo: termenul japonez pentru „fată frumoasă”, și un termen care desemnează toate personajele feminine frumoase. Câteodată confundat cu Moè. Examples: Magic Knight Rayearth or Negima.

 

- Bishōnen: termenul japonez pentru „băiat frumos”, și un termen care desemnează orice anime ce prezintă băieți și bărbați eleganți și frumoși. Exemple: Fushigi Yūgi, The Wallflower.

 

- Sentai: este, literal, „echipă de luptă” în japoneză. Se referă la orice serial care implică un supererou sau o echipă de supereroi. Exemple:Cyborg 009, Voltron.

 

- Robot/Mecha: face referire la roboți. Exemple: Mobile Suit Gundam, Mazinger Z.

 

- Ficțiune apocaliptică și post-apocaliptică: se confruntă cu o lume post-apocaliptică. Exemple: Fist of the North Star, Nausicaä of the Valley of the Wind.

 

- Magical girl (Mahō shōjo): este un subgen al shōjo, cunoscut pentru poveștile cu "Magical Girl". Exemple: Sailor Moon, Cardcaptor Sakura.

 

- Magical boy (Mahō shōnen): este echivalentul masculin al Mahō Shōjo. Exemple: D.N.Angel, Fullmetal Alchemist.

 

- Moé: face referire la personajele cu comportamente naive, slabe sau drăguțe. Într-un fel, nu sunt pe de-ntregul independente. Exemple: A Little Snow Fairy Sugar.

 

- Expertiza: este specializată cu un anumit subiect în fundal. Acestea variază de la sporturi, arte și gătit. Exemple: Eyeshield 21 cu fotbalul sau Yakitate!! Japan cu coacerea pâinii.

 

- Lolicon ("Complexul Lolitei"): sexualizarea personajelor feminine tinere, numele venind de la personajul titular al lui Vladimir Nabokov, Lolita. Exemplu: Kodomo no Jikan.

 

- Shotacon ("Complexul Shōtarō "): sexualizarea unui personaj masculin tânăr, numele venind de la copilul actor din Gigantor (Tetsujin-nijūhachi-gō). Exemplu: Papa to Kiss in the Dark.

 

- Harem: un gen care se concentrează pe un personaj masculin înconjurat de dragostea mai multor personaje feminine. Tipic, bărbatul locuiește cu cel puțin o femeie. Exemple: Ranma ½, Love Hina.

 

- Harem inversat: genul care inversează sexul în harem, unde un personaj feminin este implicată în acțiuni romantice alături de bărbați. De obicei, nu este un Shōjo sau anime Josei. Exemple: Ouran High School Host Club, Fruits Basket.

 

- Prietena magică: este mai bine echivalat cu termenul prietenă exotică. Acest gen se concentrează pe relația romantică dintre un bărbat și cel puțin o femeie cu origini extraordinare cum ar fi extraterestră (Tenchi Muyo!, Urusei Yatsura), supranaturală (Oh My Goddess!) sau tehnologică (Chobits). De obicei considerată subgen al haremului.

 

- Ecchi: termenul japonez pentru sexualitate indecentă, derivată din pronunția japoneză a literei „H”, (originea acestui termen nu este prea bine cunoscută, nici măcar în Japonia. Umorul sexual poate fi prezent. Exemple: Oruchuban Ebichu, He Is My Master.

 

- Hentai: termenul japonez pentru „anormal” sau „pervers”. Exemple: La Blue Girl, Bible Black.

 

- Yuri (Shōjo-ai): echivalentul japonez al „dragostei dintre fete” (girls-love), concentrându-se asupra dragostei dintre două personaje feminine. Yuri este la fel ca Shōjo-ai, însă câteodată implică personaje mai în vârstă sau activitate sexuală explicită. Exemple:Revolutionary Girl Utena, Kannazuki no Miko.

 

- Shōnen-ai: echivalentul japonez al „dragostei dintre băieți” (boys-love). Acestea se concentrează pe dragostea dintre două personaje masculine. Termenul este eliminat în Japonia datorită celeilalte semnificații, aceea de pederastie, și este înlocuită de "Boys Love" (BL). Exemple: Loveless, Gravitation.

 

- Yaoi: este precum „Shōnen-ai” , însă de obicei implică personaje cu activitate sexuală explicită.






TERMINOLOGIE

În limba japoneză, termenul animație este scris în katakana ca アニメション (animēshon). Termenul abreviat, anime (アニメ), este inițiat în anii '70. Ambele forme sunt valide, însă forma mai scurtă este cea mai utilizată. Pronunția japoneză a anime diferă semnificativ de engleza standard, care are diferite vocale și accente (în japoneză fiecare timp are același accent). Ca puținii termeni japonezi cum ar fisaké, Pokémon, și Kobo Abé, anime este câteodată rostit animé, ca în franceză, cu accent grav pe ultimul e, pentru a releva cititorului că acea literă se pronunță. Totuși, accentul nu apare în nicio utilizare a japonezei romanizate.






UTILIZAREA TERMENULUI

În Japonia, termenul nu specifică originea națională a animației; totuși, este folosit ca o familie de cuvinte pentru toate formele de animație din întreaga lume. În engleză, sursele din dicționare definesc anime ca „stil de animație japoneză a unei imagini în mișcare”. Lucrările non-japoneze care împrumută stilizarea de la anime face referire la „animația influențată de anime”, dar nu este neobișnuit pentru un privitor care nu știe țara de origine a unui asemenea material să îl numească simplu "anime". Unele lucrări sunt co-producții cu companii non-japoneze, cum ar fi seriile IGPX sau Ōban Star-Racers ale Cartoon Network și Production I.G, care s-ar putea sau nu să fie considerate anime de diferiții spectatori.






SINONIME

Anime este corelat cu japonimație, dar acest termen nu mai este utilizat. Japonimația a fost foarte utilizat în timpul anilor '70 și '80, dar a fost înlocuit de anime în mijlocul anilor '90 pe măsură ce materialul a devenit și mai cunoscut în țările vorbitoare de engleză. În general, termenul apare acum doar în contexte nostalgice. Deși termenul a fost corelat în afara Japoniei cu orice animație importată din aceasta, este utilizat acum în Japonia, pentru a face referire la animația domestică. Cum anime nu identifică țara originară în utilizarea japoneză, Japanimația este utilizat pentru a distinge lucrările japoneze de celelalte ale lumii.

 

În Japonia, manga poate să se refere și la animație și benzi desenate (deși utilizarea manga pentru a se referi la animație este de multe ori restricționată non-fanilor). Printre vorbitorii de engleză, manga se află sub strictul sens de bandă desenată japoneză. O altă explicație ar fi datorată de distribuitorul de anime al magazinelor din Marea Britanie și S.U.A, Manga Entertainment: firma începuse folosirea termenului în Marea Britanie, lucru comun în afara Japoniei. Termenul "animanga" a fost utilizat pentru a se referi la anime și manga deopotrivă.






CARACTERISTICI VIZUALE

Ca mediu vizual, anime-ul tinde spre stilurile vizuale ce pot varia de la artist la artist sau de la studio la studio. Unele titluri pot avea stilizări comune: de exemplu, FLCL, este cunoscut pentru stilizarea sa exagerată. În contrast, titluri precum Only Yesterday sau Jin-Roh au aspect mai realist, având puține exagerări stilistice.

 

În timp ce diferitele titluri și artiști au propriul lor stil, multe elemente stilistice au devenit atât de comune, încât sunt descrise ca fiind un constituent al anime-ului în general. Totuși, asta nu înseamnă că toate animeurile moderne trebuie să aibă un stil artistic comun și strict. În general, cea mai comună formă de desenare a animeurilor este cea unde personajele au „trăsături fizice exagerate cum ar fi: ochi mari, păr mare, membre lungi și bule de dialog cu forme dramatizate, replici rapide și onomatopeice, tipografie exclamatorie”. Încă un element stilistic este cel al liniilor. În anime, liniile sunt, de obicei, influențate de aspectul stilistic al lucrului cu pensula, decât cu un stilou caligrafic. Acest lucru poate fi datorat faptului că japoneza a fost scrisă în mod tradițional cu pensula, având influență asupra artei japoneze, prin aceasta liniile pot fi diferențiate de arta vestică. Cele vestice au fost făcute cu un stilou. Influențele acestor lucruri pot fi observate în abundența grosimii liniilor.






DESIGNUL PERSONAJELOR

Proporțiile corpului în anime provin de la cele ale corpului uman. Înălțimea capului este considerată baza proporției. Acestea pot varia, atât timp cât restul corpului rămâne proporțional. Cele mai multe personaje au o înălțime de 7-8 capete, în timp ce înălțimile extreme sunt situate în jurul a 9 capete.

 

Variațiile proporției pot fi moderate. Caracteristicile personajelor chibi sau super deformate prezintă un corp mic, disproporționat, comparativ cu capul. Câteodată anumite părți ale corpului, cum ar fi picioarele, sunt alungite sau scurtate. Cele mai multe chibi au o înălțime de 2 până la 4 capete. Unele lucrări anime cum ar fi Crayon Shin-chan ignoră aceste proporții. Este destul că indică un desen vestic. Exagerările sunt evidențiate de creșterea proporțiilor unor părți ale corpului.

 

Stilul de desenare al personajelor cu ochi mari este comun în anime și manga. Osamu Tezuka a fost inspirat de trăsăturile exagerate ale personajelor de desene animate americane precum Betty Boop, Mickey Mouse și Bambi al Disney. Tezuka aflase că ochii mari permit presonajelor să arate emoții distincte. Când Tezuka a început să deseneze Ribbon no Kishi, prima serie manga pentru fetițe, acesta a exagerat mărimea ochilor. Într-adevăr, prin Ribbon no Kishi, Tezuka a inițiat un format stilistic care va fi urmat mai târziu de artiștii shōjo.

 

Culoarea este dată ochilor, particular corneei și puțin fundal. Acesta din urmă este obținut prin aplicarea unor umbre variabile ale culorilor. În general, un amestec de umbră ușoară, ton de culoare și o umbră mai intensă este folosit. Antropologistul cultural Matt Thorn afirmă că animatorii japonezi și cei care audiază anime-ul nu percep asemenea ochi stilizați ca mai mult sau mai puțin străini.

 

Totuși, nu toate anime-urile au personaje cu ochi mari. De exemplu, Hayao Miyazaki este cunoscut pentru personajele sale realiste, care au păr cu culori reale și care nu au ochii mari. În plus, mulți producători au fost cunoscuți pentru utilizarea ochilor mai mici. Acest design se apropie de arta japoneză tradițională. Unele personaje au ochi și mai mici, reprezentați prin puncte negre.

 

O întreagă varietate de expresii ale feței sunt folosite de personaje pentru a exprima stări emoționale și gânduri. Anime utilizează un set diferit de expresii faciale comparativ cu cel al animației vestice. Deseori, în anime-urile comice, personajele șocate sau surprinse vor interpreta o „lovitură frontală”, prin care vor indica o expresie exagerată. Personajele mânioase pot avea un efect al unei „vene” sau „stressmark”, unde liniile pulsatorii reprezentând venele vor apărea pe frunte. Femeile nervoase pot lua un ciocan de nicăieri și să lovească pe oricine cu el. Personajele masculine pot să aibă sângerări nazale în prezența unei femei iubite. Personajele rușinate pot să producă fie o picătură masivă de sudoare (care a devenit unul din stereotipurile cele mai recunoscute ale anime-ului) sau să se producă o îmbujorare vizibilă sub nivelul ochilor, în special ca o manifestare a sentimentelor romantice reprimate. Unele anime-uri, care au subiect politic sau alte subiecte serioase au abandonat aceste trăsături, cum ar fi Gundam Wing și Teknoman.






TEHNICI DE ANIMAȚIE

Anime-ul este bazat pe animația tradițională. Deși este considerat o parte separată de desenele animate, anime încă mai utilizează multiple imagini statice în succesiune rapidă pentru a produce efectul vizual animat. Ca toate animațiile, producția începe cu storyboarding, dublajul și designul personajelor. Cu îmbunătățiri ale tehnologiei computerizate, animația computerizată mărește eficiența întregului proces de producție.

 

Anime este de obicei considerată o formă de animație limitată. Asta înseamnă că, stilistic, chiar și în producții mai mari convențiile animației limitate sunt utilizate pentru a păcăli ochiul să creadă că vede mai multă mișcare decât este. Multe din tehnicile acestea sunt folosite când se lucrează cu limite bugetare.

 

Unghiul camerei, mișcarea acesteia și luminozitatea joacă un rol important în scene. Regizorii au de obicei discreția determinării privirii unghiulare pentru scene, particularizând la fundale. În adiție, camera unghiulară arată perspectiva. Aceștia pot să aleagă efecte cinematografice, precum zoom, prim-planul și vederea panoramică.

 

Unghiul camerei, mișcarea acesteia și luminozitatea joacă un rol important în scene. Regizorii au de obicei discreția determinării privirii unghiulare pentru scene, particularizând la fundale. În adiție, camera unghiulară arată perspectiva. Aceștia pot să aleagă efecte cinematografice, precum zoom, prim-planul și vederea panoramică.






DISTRIBUȚIE

Anime-ul a cunoscut o creștere în exportul cultural din timpul expaniunii pieței între anii 1980-1990. Piața anime pentru Statele Unite ale Americii „valorează aproximativ 4.35 miliarde $, conform Japan External Trade Organization”. Anime fusese un succes comercial în Asia, Europa și America Latină. De exemplu, jocul video Saint Seiza a fost lansat în Europa datorită popularității showului, chiar și după ani de la încetarea transmisiei acestuia.

 

Companiile de distribuție anime organizează licențele și distribuirile materialelor anime. Anime-ul licențiat este modificat de distribuitori prin dublajul în limba țării și subtitrând melodiile japoneze. Utilizând un tipar de distribuire asemănător Hollywood-ului, lumea este divizată în cinci regiuni.

 

Unele editări ale referințelor culturale pot să apară pentru urmarea mai eficientă a referințelor culturii non-japoneze. Anumite companii pot să îndepărteze orice conținut inacceptabil, conform legii domestice. Acest proces de editare a fost utilizat foarte mult în trecut (ex. Robotech), însă folosirea sa a fost refuzată datorită cererii de anime-uri în forma lor originală. Această „atingere ușoară” a devenit favorita celor care erau nefamiliarizați cu anime. Utilizarea acestor metode sunt evidențiate cu succes de Naruto și programul de blocare Adult Swim al Cartoon Network, ambele executând editări minore.

 

Sosirea DVD-urilor a făcut posibilă includerea multiplelor limbi într-un singur produs. Acest lucru nu s-a întâmplat și cu casetele VHS, în care un fișier VHS era folosit în mod separat și fiecare casetă VHS costa cât un DVD. „Atingerea ușoară” se aplica lansărilor DVD, datorită faptului că includeau versinea dublată și originalul japonez subtitrat, fiind tipic needitat. Anime-ul editat pentru televiziune este, de obicei, lansat needitat pe DVD, cu toate secvențele intacte.

 

Internetul jucase un rol semnificativ în expunerea anime-ului dincolo de Japonia. Înainte de anii 90, anime-urile aveau o expunere limitată dincolo de granițele Japoniei. Coincidența face că, odată cu creșterea popularității Internetului, anime-urile au cunoscut aceeași expansiune. Combinarea comunităților Internetului și cantitatea de materiale anime în creștere, de la video la imagini, au contribuit la creșterea fancluburilor anime.

 

Anime-ul a fost difuzat și în Europa: Spania, Italia și Franța suferind de o "invazie pacifistă". Într-adevăr, primul anime transmis în Franța a fost seria Ribon no Kishi și Kimba, El León Blanco, însă importul masiv abia începuse după succesul seriei UFO Theft Grendizer, predată în 1978. Televiziunea programatoare a anime-ului este un fenomen recent în Germania. Prima serie de transmisii în Germania de Vest a constat în Speed Racer în 1971, Captain Future în 1980, însă cu slabe succese, din cauza acuzelor de violență exagerată și nepotrivită pentru copii. În aprilie 2007, România, Ungaria și Republica Cehă au lansat postul Animax.

 

Citește mai mult pe WIKIPEDIA.